Materiale pentru schimbarea fazelor: sunt ele parte din viitorul nostru energetic eficient?(Phase Change Materials: Are They Part of Our Energy Efficient Future? )

Depozitarea energiei termice în clădiri are două forme: stocarea căldurii sensibile (SHS) și
depozitarea la cald latentă (LHS). Sistemele SHS se încarcă și descarcă energie sau căldură, utilizând căldura
capacitatea materialului și o schimbare corespunzătoare a temperaturii. În schimb, sistemele LHS
energia de încărcare și evacuare prin efectuarea unei schimbări de fază. Sistemele LHS au o energie mai mare
densitate și să mențină temperatura aproape constantă în timpul procesului de încărcare și descărcare.
PCM-urile au fost studiate de zeci de ani (Castellon et al., 2007). Au fost diferite materiale
considerate pentru aplicații în construcții, cum ar fi ceara de parafină, materiale organice pe bază de biologică și
sărurile eutectice, pentru a profita de capacitățile de căldură latente ale PCM și de densitățile mari de stocare
(Zalba și colab., 2003). Spre deosebire de masa termică convențională, cum ar fi betonul sau adobe-ul, depozitul PCM
cantități similare de căldură cu o masă semnificativ mai mică. PCM-urile mențin o temperatură aproape constantă
în spațiul condiționat, în timp ce suferă o schimbare de fază. Temperaturile de topire sunt tipice
variază între 70 și 80 ° F în aplicațiile de răcire a clădirilor. Acest interval de temperatură este variat pe baza
la cerere și concepute pentru a minimiza încărcăturile de încălzire și răcire pentru clădire în timp ce